Mancare cu un strop de conversatie

De vreo doua saptamani am un job nou, pe langa cele pe care le aveam deja. Bineinteles ca omul trebuie sa manance, asadar am pornit in inspectie prin zona, sa vad de unde o sa iau haleala.

Desi e aproape de Unirii, au picat din start variantele Mc Donald's, KFC, Spring Time sau altele. Fornetti de asemenea.

Am dat de un fast-food/restaurant foarte aproape de birou, dar de care nu mai auzisem niciodata. Hmm.. au pulpe de pui, fripturi, cabanosi, sarmale, orez, pilaf, salate. Ce mai, de toate! Am mancat, totul bun si frumos. Chiar e delcioasa mancarea. O placere sa cumpar de acolo o data la doua-trei zile.

Acum vine partea interesanta. Patronul este si vanzator in acelasi timp. Mare mi-a fost surprinderea cand am observat ca-i un tip de milioane, care nu te alunga imediat dupa ce ai comandat. Ca sa intelegeti, fiecare comanda implica si o conversatie (mai mult de 10 secunde nu dureaza sa-i spun ce vreau sa mananc) de vreo cinci minute.

Acum nu o sa spun cat de bine este pentru un comerciant sa vanda asa pentru ca este evident ca orice client de-al lui revine cu placere, ba chiar recomanda localul si prietenilor.

Ma plictisisem de "n-ai douaj' de bani ca sa nu-ti dau o guma?" sau de "hai mai repede, ca-i lunga coada". Astea-s mizerii de Romania. Dar exista si reversul undeva. Iar pe acesta il vad precum un restaurant-oaza.

Astazi am vorbit despre vreme, mare si incalzirea globala. Am convenit c-ar fi bun un weekend la mare acum, desi s-ar putea sa fie destul de frig pe seara. Totusi, peste cativa ani o sa fie atat de cald pe litoral, incat varful de sezon va fi prin septembrie-octombrie.

Saptamana trecuta am discutat despre furculitele si cutitele de plastic.

Cred ca urmeaza sa vorbim despre cel de-al doilea razboi mondial. Nu suna rau!

Si sa nu uit: pofta buna!