Orasul noaptea
Ziua e cald, ziua e soare.
De asta mi-e drag sa cutreier orasul alaturi de cainele meu la 3 dimineata. Pentru ca e liniste si abia daca trec doua-trei masini pe strada. Aerul pare mai curat, ma plimb mai cu placere. Si e racoare, undeva pe la 20 de grade. Mi-am amintit cat de mult imi place sa ma imbrac in pantaloni scurti si bluza cu maneca lunga, cat mai pufoasa. Voiam pe cineva cu care sa vorbesc. Cineva interesant, cu care sa pot comunica aproape in soapta. Nu-i nevoie de mai mult. Caise. Trebuia sa iau niste caise cu mine, sa le mananc afara. Dar si maine va fi noapte, nu?
Si lui Max ii place. El este cainele meu care apreciaza la maximum racoarea de afara.
Mi-am luat iPod-ul sa ascult muzica intr-o casca. Plimbarea pe ritmul lui "Smack my bitch up" e ciudata. M-a cuprins o stare de emotie, probabil din cauza concertului.
Inca e liniste, parca as vrea sa adorm langa un copac. Mi s-a facut dor de platanul din Cismigiu, in jurul caruia am invatat sa merg cu rolele si care, atunci cand oboseam, avea grija sa racoreasca toti copii din parc.
Acum e mai batran, iar noi nu mai suntem tocmai copii. Parca nu mai e la fel de frumos ca inainte. I s-o fi facut dor de noi.